Așa s-a călit oțelul … (X)

1968. Bătea spre sfârșitul lunii martie când săpăturile din curtea imobilului din Aleea Alexandru 23 avea să fie sistate. După mai multe tentative, secțiuni, prospecțiuni, fuseseră scoase la suprafață osemintele a trei persoane.

PROCES-VERBAL

Încheiat azi 22 martie 1968

Subsemnații Col. Simionescu Gheorghe, Dădălău Ioan, Șuler Nicolae, Dumitrescu Nicolae, Florescu Adrian, Tomescu Vasile din Consiliul Securității Statului, în baza ordinului primit din partea conducerii ne-am deplasat în strada Aleea Alexandru nr. 23 București, pentru a efectua o deshumare.

În anexa imobilului situat în fundul curții partea stângă de la intrare s-au efectuat mai multe săpături. În colțul N.-V. al anexei (în camera pardosită cu mozaic) la o adâncime de 2,10 m. s-au găsit oseminte a trei persoane.

Acestea au fost scoase, separate, fotografiate și predate Institutului Medico Legal București pentru a fi expertizate.

De față a mai fost și tov. Florescu Ion de la O.D.C.D.

Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un exemplar.

Din partea Consiliului Securității Statului

Colonel Gh. Simionescu

(indescifrabil)

La operațiunea de deshumare am participat și subsemnatul

Adjunct al Procurorului General al RSR

Lefter Buru

(indescifrabil)

ACNSAS, fond Documentar, dosar D 000019, vol. 15, f. 235

Fotografiile de la deshumarea despre care amintește procesul-verbal de mai sus au fost publicate acum câțiva ani de Mihai Burcea – aici.

Exact așa cum declarase în anchetă „Pantiușa” (Gheorghe Pintilie / Pantelei Bodnarenko). Numai locul nu și-l amintea precis. De asta și săpaseră aiurea multă vreme. Au dat peste niște „bețe”, niște „oase mici” (care s-au dovedit a fi de animale) și peste niște „pietre”. Pantiușa a „asistat” săpăturile. Și-a tot „muncit” mintea, a căutat să-și amintească … a „măsurat centimetru cu centimetru”.

Tot în anchetă, Pantiușa a declarat calm și cum „rezolvase” treaba … cu două decenii înainte – în 1946. El. Neciu. El împreună cu Neciu. El împreună cu Neciu și „Bulgaru”. Cine-și mai amintea. Cu o rangă. Așa a sfârșit Ștefan Foriș – fost secretar general al partidului în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

Tov. Gh. Stoica: Cine l-a executat?

Tov. Pintilie Gh.: Șoferul meu i-a dat în cap o singură dată

Tov. Gh. Stoica: A țipat?

Tov. Pintilie Gh.: Nu.

Tov. Gr. Răduică: Șoferul era urcat pe un scaun pentru că Foriș era înalt și acesta nu ajungea. Așa l-a omorât.

Tov. Gh. Stoica: De unde era șoferul?

Tov. Pintilie Gh. : Din Uniunea Sovietică. Să vă spun cum a fost: Eu am săpat groapa – eu personal am făcut totul – nu am vrut să amestec pe nimeni. Mi-a fost frică să nu afle numele lui Foriș

(…)

Tov. Gh. Stoica: După ce l-ați omorât, s-a pus placa de ciment?

Tov. Pintilie Gh.: Am pus pământ, apă, am lăsat 2-3 zile până s-a bătut și iar am pus apă și singura grijă a fost să se așeze pământul.

În groapa unde fusese aruncat Foriș, și-au mai găsit loc alte două victime. Tot Pantiușa a „deslușit” și misterul ăsta.

Tov. Pintilie Gh.: Groapa era făcută cu o săptămână înainte. În groapă au mai fost băgați doi inși.

(…)

Tov. V. Patilineț: În cât timp au fost omorâți?

Tov. Pintilie Gh.: În timp de o săptămână. Primul a fost Foriș, pe urmă Pârgaru și pe urmă neamțul. Pe toți trei, noi doi i-am omorât. Au fost băgați unul peste altul în groapă.

Multă vreme, nu s-a știut precis cine era acel „neamțul” din relatarea lui Gheorghe Pintilie. Povestea s-a clarificat de curând, odată cu publicarea volumului Confesiunile elitei comuniste. România, 1944-1965: rivalități, represiuni, crime … Arhiva Alexandru Șiperco, editor: Andrei Șiperco, INST, București, 2014. „Mărturia” lui Valeriu Bucicov din volumul de mai sus certifică faptul că cea de-a treia victimă îngropată în subsolul anexei imobilului din Aleea Alexandru 23 era Marcu Schön.

Marcu Schön nu era un personaj oarecare în peisajul mișcării comuniste interbelice. O „radiotelegramă” a Siguranței din Timișoara transmisă la Centrală în data de 30 aprilie 1941 semnala următoarele:

La ordinul Dvs. telegrafic No. 7351 S/942, referitor la comunistul SCHON MARCU, născut la 12 iulie 1908 în Timișoara și a domiciliat în str. Porumbescu no. 36, avem onoarea a vă comunica că susnumitul are dosar no. 2898, la Bir. Poliției de Siguranță Timișoara din care reiese că este un comunist de marcă capabil de orice fel de acte de teroare. E pătruns adânc de ideologia partidului comunist, gata de a aduce oricând sacrificii pentru cauza comunistă. Recalcitrant, încăpățânat și sfidător față de autorități, calități pentru care a fost chemat să activeze în Comitetul Central al Partidului Comunist și repartizat ca curier (sic!), respectiv e omul de legătură între centru și comitetul Regional al Partidului comunist din Banat. A fost implicat în marele proces al regionalei comuniste „Banat” din 1934, din localitate, ca acuzat principal împreună cu Dudaș Ioseph, Eberling Julius și Slobodă Ioan. Susnumitul a fost condamnat de Consiliul de Răsboiu al Corpului VII Armată Sibiu la 10 ani de închisoare, 50.000 de lei amendă și 10 ani de interdicție. De asemenea, a mai executat 3 luni de închisoare la Arad pentru acțiune contra Siguranței statului. În cursul cercetărilor, refuză a vorbi, producând acte de violență în contra organelor polițienești și încercând să evadeze. Numitul împreună cu comuniștii cercetați în procesul din anul 1934, au declarat greva foamei și a setei. În ziua de 28 martie 1940 a fost eliberat din Penitenciarul Doftana. Numitul a fost ținut de noi în supraveghere până la 4 iulie 1940, când a plecat la București. În tot acest timp, numitul avea întâlniri cu membrii mișcării comuniste din localitate.

În vara anului 1942, Marcu Schön – care își conspira identitatea printr-un act fals emis pe numele de Andrei Schuller, avea să fie arestat într-un lot numeros de comuniști. În cadrul procesului judecat în 12 august 1942, acesta a fost condamnat la muncă silnică pe viață „pentru uneltire împotriva ordinii publice și sociale existente în Stat dând directive pentru formarea unei organizațiuni în acest scop”.

Asupra lui Marcu Schön au existat suspiciuni legate de colaborarea sa cu Siguranța încă din anii războiului. Din câte se pare, informațiile furnizate de foștii polițiști după 23 august 1944 au confirmat aceste suspiciuni. Drept care … epilogul sângeros.
Scotocind prin arhive săptămâna trecută, am dat peste o fotografie a lui Marcu Schön din anii 1930. Instantaneul e „luat” în curtea închisorii din Timișoara. Alături de Marcu Schön e Iosif Dudaș (n. 22 septembrie 1912, Târgu Mureș), inculpat și el în procesul din 1934.

Iosif Dudaș și Marcu Schön – Închisoarea din Timișoara. Anii 1930
Advertisements