Așa s-a călit oțelul (VIII) …

Vara anului 1950. 27 iulie. Căldură mare în București. Ședință prezidată de Constantin Pârvulescu. Mai participă: Liuba Chișinevschi, Petre Borilă, Mihai Moraru și Vasile Vâlcu. Pe masa proaspăt înființatei Comisii a Controlului de Partid (continuatoare a Comisiei de Control a CC al PCR/PMR), ajunge dosarul Monicăi (Alfandari) Sevianu, care solicitase încadrarea în PMR – și despre care se consemnează următoarele:

Născută la 11 iulie 1923, în București. Provine dintr-o familie de burghezi (tatăl ei a fost medic, secretarul Asociației Medicilor. A făcut politică liberală, fiind mai mulți ani Consilier Municipal). Venită din Palestina. N-a fost membră de partid. A fost UTC-istă în 1941-1942. În prezent lucrează la Radiodifuziune”.

Monica Sevianu

Numele Monicăi Sevianu avea să devină cunoscut nouă ani mai târziu, fiind legat de istoria celebrului jaf armat asupra unei furgonete a Băncii de Stat a RPR (28 iulie 1959), în urma căruia cinci persoane (una dintre ele fiind chiar Monica S.) ar fi sustras din mașina băncii o sumă frumușică – 1.600.000 lei (echivalentul a aprox. 250.000 $). Detaliile acestei istorii sunt cunoscute azi – chiar dacă povestea rămâne încă neclară și plină de contradicții. S-au făcut și filme – unul chiar de către autoritățile comuniste, în care autorii jafului armat au fost puși să-și „joace” propriile roluri (după un scenariu agreat de autorități – „Reconstituirea”, 1960, r. Virgil Calotescu); un excelent documentar postdecembrist („Marele jaf comunist”, 2004, r. Alexandru Solomon); ba chiar și un film artistic („Closer to the Moon”, 2013, r. Nae Caranfil).

Secvență din filmul „Reconstituirea” (1960, r. Virgil Calotescu)

În vara anului 1950 însă, Monica Sevianu nu era decât o tânără de 27 de ani, soție a lui Igor Sevianu (Herscovici) – locotenent în cadrul Direcției Controlului Străinilor din cadrul Direcției Generale a Miliției. Biografia ei păstra însă și legăturile mai vechi cu „partidul”. În anii războiului, se apropiase de mișcarea comunistă – în toamna anului 1940, pe când era elevă în clasa a VII-a de liceu (clasa XI-a) ar fi avut unele contacte cu un cerc de elevi UTC-iști, o poveste care ar fi luat sfârșit în septembrie 1942. După 1942, Monica a rămas în siajul mișcării sioniste, având legături cu unii dintre conducătorii organizației „Hașomer Hatzair”. Din această cauză ar fi suferit două arestări, din care a scăpat prin intervențiile unuia dintre clienții tatălui ei. În vara anului 1944, Monica a emigrat în Palestina. Acolo – cf. propriilor sale mărturii, ar fi trăit și lucrat în diferite kibbutz-uri. S-a întors în România în martie 1948, angajându-se câteva luni mai târziu la Radiodifuziune.

Cazul Monicăi Sevianu ar fi trebuit să fie unul banal. Conform „jurisprudenței” cu care opera Comisia de Control, nu existau detalii care să justifice respingerea cererii ei de încadrare în partid. Aproape sigur, nu i s-ar fi acordat vreun stagiu de partid, ci s-ar fi decis încadrarea ei în PMR: fie din data la care formulase cererea de „rezolvare” a situației sale de partid, fie de la data în care fusese „rezolvat” cazul său. Mai ales că nu avea vreo „pată” majoră („cădere”, „trădare” – în termenii proprii ai Comisiei) la dosar.

Însă, ca peste tot unde domnește arbitrariul, povestea ei avea să ia o turnură neașteptată. În plin delir antisemit – puternic „alimentat” și de liderul de la Kremlin, partidul nu doar că decide să respingă cererea de încadrare în partid a Monicăi Sevianu, dar dispune și o serie de măsuri preventive și punitive. Hotărârea Comisiei este de o duritate halucinantă:

Sevianu Monica este străină de clasa muncitoare, atât prin originea cât și prin comportarea ei. În țară și în Palestina, prin fostul ei soț, a avut legături cu elemente din conducerea organizațiilor sioniste. A trăit aproape 4 ani în străinătate, perioadă pe care n-o putem verifica.

Se hotărăște:

  • respingerea cererii sale de încadrare în PMR

  • să fie scoasă de la Radiodifuziune

  • să fie cercetați acei care au angajat-o la Radiodifuziune și care au recomandat-o

  • să fie supravegheată de Securitate”.

Așa s-a călit oțelul …

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s