l’Affiche Rouge

Către sfârșitul lunii februarie a anului 1944, pe străzile din Paris apărea un afiș de propagandă nazist – în urma încheierii unui proces în cadrul căruia mai mulți membri ai Rezistenței Franceze fuseseră condamnați la moarte.

Pe un fond roșu aprins, afișul curpindea în partea superioară zece portrete ale unora dintre cei inculpați și condamnați în procesul respectiv, încadrate într-un triunghi cu baza în sus. Construit ca o demonstrație, afișul era marcat în partea superioară de o întrebare: ‘Des libérateurs ?’ (Liberatori?), în timp ce răspunsul era plasat în partea de jos: ‘La Libération par l’armée du crime !’ (Eliberarea de către armata crimei).

Portretele celor zece erau însoțite de numele acestora, dar și de câte o scurtă caracterizare care avea scopul de a evidenția caracterul alogen al membrilor acestui grup (evreu, ungur, polonez, italian, spaniol, comunist, șamd). Tot așa, erau menționate și faptele pentru care aceștia fuseseră executați (deraieri de trenuri, atentate) – încercându-se să se sublinieze caracterul de organizație teroristă a Rezistenței.

În partea de jos a afișului se mai găsesc șase fotografii care ilustrează efectele produse de diferitele acțiuni ale grupului, cât și armamentul care fusese găsit asupra celor arestați – ‘probe’ care ar trebui să dovedească același caracter terorist al organizației.

affiche_rouge

Afișul ‘compus’ de propaganda nazistă nu avea să-și atingă niciodată scopul. Ba chiar din contră. Departe de a fi stârnit teama/frică în rândul populației pariziene, sau un soi de aversiune față de un presupus caracter ‘străin’/’ne-francez’ al Rezistenței, afișul avea să producă mai degrabă simpatie și admirație față de victime. În unele cazuri, populația avea să depună flori în locurile unde fusese expus afișul. În alte cazuri, în dreptul acestor afișe au apărut adnotări ca: ‘Da, armata Rezistenței’, ‘Morți pentru Franța’, ‘Martiri’.

10 portrete, 10 destine atât de diferite, pe care istoria avea să le aducă în mod curios împreună.

GRZYWACZ Szalma (Solomon), nom de guerre: Charles.

Născut la 8 decembrie 1910, Dobra (Polonia). Profesie: muncitor cizmar. Membru al organizației de tineret a Partidului Comunist Polonez din 1925, a fost arestat în 1931 și condamnat la 5 ani de închisoare. După ispășirea pedepsie, se refugiază în Franța (mai 1937) – de unde pleacă în Spania (via Paris), înrolându-se în Brigăzile Internaționale. Odată cu sfârșitul războiului, a fost internat la Gurs și Argelès – de unde evadează în 1940, întorcându-se la Paris.

În august 1942 este înrolat în cel de-al Doilea Detașament al FTP-MOI (matricola 10.157). Participă la acțiuni armate împotriva germanilor: lansează o grenadă în imobilul publicației Parizer Zeitung (100, rue Réaumur), o altă bombă incendiară asupra unui camion care transporta soldați germani. A fost arestat la 29 noiembrie 1943, la Paris.

ELEK Thomas (Tomas)

Născut la 7 decembrie 1924 la Budapesta (Ungaria). Licean. Născut într-o familie cu simpatii comuniste – tatăl său, Elek Sandor, fusese activ în timpul „Comunei” instaurate la Budapesta în 1919 (făcând parte din cadrele însărcinate cu rechiziționarea bunurilor Bisericii); unchiul său, Béla Hofmann, prieten al primarului comunist Bermann Istvan (Pista), fusese consilier al unui arondisment al capitalei ungare, tot în vremea regimului Béla Kun. Tatăl său a fost internat în lagărul de la Zalagerszeg pentru implicarea în evenimentele din 1919. În 1930, familia Elek (Elek Sandor și Hofmann Elena – membri ai Partidului Comunist Maghiar, aflat în clandestinitate) emigrează în Franța. În anii Războiului Civil Spaniol, aceștia strâng fonduri pentru cauza republicană prin intermediul MOPR. Din 1933, Elena Hofmann deschisese un restaurant la Paris – ’Le fer à cheval’ – loc unde se întâlneau adesea studenții de la Sorbona și membrii rețelei de rezistență de la Musée de l’Homme, organizație la care va adera și Thomas în 1941.

În restaurantul familiei Elek și în locuința lui Thomas aveau să fie depozitate mai multe arme – primele aduse de unul dintre clienții restaurantului, studentul Joseph (Iosif) Clisci. În august 1944, Thomas Elek, prin intermediul aceluiași Clisci, devine membru al FTP-MOI (matricola 10.306). Thomas a participat la mai multe acțiuni armate. Prima, din proprie inițiativă, a constat în plasarea unei bombe artizanale într-o librărie germană de pe bulevardul Saint-Michel (noiembrie 1942). În data de 29 martie 1943, alături de Pavel Simo, fiul unui fost combatant ceh din cadrul Brigăzilor Internaționale, Thomas atacă cu o grenadă un restaurant rezervat ofițerilor germani (Pavel Simo avea să fie arestat și executat). În 16 aprilie 1943, alături de alți doi camarazi din FTP-MOI, Thomas lansează o grenadă care explodează în mijlocul unui detașament german care se deplasa pe străzile Parisului. În iunie, ia parte la un alt atac asupra unui grup de soldați germani în stația de metrou Jaurès.

În 1943, Thomas Elek devine adjunctul tehnic al lui Iosif Boczor (Pierre), care fondase și conducea Al Patrulea Detașament al FTP-MOI – acesta era însărcinat cu acțiuni de sabotare a transporturilor feroviare. Thomas a participat la mai multe astfel de misiuni de-a lungul anului 1943. A fost arestat la data de 21 noiembrie 1943.

WAJSBROT Wolf

Născut la data de 3 martie 1925, la Krasnik (Polonia). Profesie: mecanic. Fiu al unei familii de imigranți polonezi. Membru al organizației de tineret a Partidului Comunist Francez. Părinții săi au fost arestați în 1942, deportați la Auschwitz – unde aveau să-și găsească sfârșitul.

În ianuarie 1943, este cooptat în cadrul FTP-MOI – în al Doilea Detașament, apoi în al Patrulea – însărcinat cu misiuni de sabotaj asupra transporturilor feroviare. A participat la mai multe acțiuni de acest fel de-a lungul anului 1943. În data de 17 noiembrie 1943, a fost arestat – în cadrul unei operațiuni de amploare a BS2, după „căderea” unui membru important al FTP-MOI – Iosif Davidovici.

WITCHITZ Robert, nom de guerre: René

Născut la data de 5 august 1924 la Abscon (Franța). Fiu al unui imigrant de origine poloneză.

În 1943 este cooptat în cadrul FTP-MOI (în cadrul celui de-al Treilea Detașament – italian). De-a lungul anului 1943, participă la mai multe acțiuni ale organizației – plasează o bombă artizanală într-un garaj rechiziționat de germani (13 martie 1943); lansează o grenadă asupra unui autobuz care transporta militari germani (19 mai 1943); lansează o grenadă asupra unui local frecventat de soldați italieni (16 iunie 1943); alte acțiuni similare în iulie – toate soldate cu victime. Acțiunile acestuia se radicalizează în partea a doua a anului – Witchitz participă și la diferite atentate armate împotriva unor ofițeri germani. În data de 12 noiembrie – face parte dintr-o echipă care atacă un convoi militar german. În schimbul de focuri, Witchitz este rănit, dar reușește să fugă și să se ascundă. Denunțat – avea să fie arestat în aceeași zi.

FINGERWEIG Moska (Maurice), nom de guerre: Marius

Născut la data de 25 decembrie 1922, la Varșovia (Polonia). Fiu al unei familii de emigranți polonezi (1926). După moartea mamei sale (1933), Moska a fost încredințat spre creștere unchiului său – Jacques, membru în organizația de tineret a PCF. Moska devine membru al aceleiași organizații în 1940. Atât tatăl său, cât și unchiul său sunt deportați în 1942 la Auschwitz.

În februarie 1943, Moska devine membru al FTP-MOI – al Doilea Detașament (matricola 10.152). Participă la mai multe acțiuni teroriste – plasarea de colete explozibile, lansarea de grenade, atacuri armate. În august, este detașat în al Patrulea Detașament, participând la acțiuni de sabotare a convoaielor feroviare. A fost arestat la data de 17 noiembrie 1943, – în cadrul unei operațiuni de amploare a BS2, după „căderea” unui membru important al FTP-MOI – Iosif Davidovici.

BOCZOR (BOSCOV) Iosif (WOLF Francisc, Ferenz), nom de guerre: Pierre

Născut la 3 august 1905, la Felsőbánya/Baia Sprie (Imperiul Habsburgic, astăzi: România). Încă din anii liceului se apropie de mișcarea comunistă, devenind membru al organizației de tineret a Partidului Comunist. Studiază inginerie chimică la Institutul Politehnic din Praga, continuându-și și activitatea militantă. Odată cu izbucnirea Războiului Civil, pleacă în Spania (parcurgând Cehoslovacia, Austria și Elveția pe jos) unde se alătură Brigăzilor Internaționale. După încheierea războiului, este internat la Argelès, apoi la Gurs – unde a fost conducătorul brigadiștilor români. Alături de alți tovarăși, organizează o evadare, după care se refugiază la Paris.

Este încadrat în OS-MOI – constituită în aprilie-mai 1941 din foștii combatanți în războiul civil spaniol. În 1942, odată cu formarea FTP-MOI – Boczor refuză încadrarea, dar organizează un detașament propriu – al Patrulea (specializat în sabotaje ale căilor ferate). A organizat peste 20 de sabotaje care au dus la deraierea unor trenuri militare germane. A fost arestat în data de 27 noiembrie 1943.

FONTANOT Spartaco, nom de guerre: Paul

Născut la data de 17 ianuarie 1922, la Monfalcone (Italia). Fiu al unei familii de imigranți italieni. Muncitor, sindicalist, simpatizant comunist.

În 1943, tatăl și sora lui sunt arestați. Se alătură FTP-MOI – al Treilea Detașament (italian), primind numele de cod Paul (matricola: 10.166). Începând din aprilie 1943, participă la diferite acțiuni al FTP-MOI – lansări de grenade, atacuri armate. În iunie este cooptat într-o echipa specială însărcinată cu acțiuni armate împotriva germanilor, alături de Marcel Rajman, Léo Kneler și Raymond Kojitski. Face parte din echipa care pregătește atentatul din 28 septembrie 1943 împotriva generalului SS Julius Ritter – responsabil al STO (Serviciul de muncă obligatori) în Franța, dar nu ia parte la acțiunea efectivă, fiind înlocuit în ultimul moment cu Léo Kneler. A fost arestat la data de 13 noiembrie 1943.

ALFONSO Celestino

Născut la data de 1 mai 1916 la Ituero de Azaba (Spania). Profesie: dulgher. Fiu al unei familii de imigranți spanioli.

În 1936 pleacă în Spania unde se alătură cauzei republicane. Luptă ca voluntar în cadrul Brigăzilor Internaționale. După sfârșitul războiului, este internat la Argelès. Eliberat, se întoarce la Paris. După o scurtă arestare și un stagiu de muncă în Germania, revine în Franța în iunie 1941.

În 1943 se alătură FTP-MOI, constituind o echipă specială de acțiuni armate, alături de Marcel Rajman și Léo Kneler. Coordonează mai multe acțiuni, unele în colaborare cu Missak Manouchian. Coordonează asasinarea generalului SS Julius Ritter (28 septembrie 1943). A fost arestat în noiembrie 1943.

RAJMAN (RAYMAN) Marcel (Miezyslaw)

Născut la data de 1 mai 1923, la Varșovia (Polonia). Fiu al unui imigrant de origine poloneză. Tatăl său, Moszek – membru al Partidului Comunist Francez, a fost arestat și deportat în 1942 la Auschwitz, unde și-a găsit sfârșitul.

Rajman devine membru al FTP-MOI în 1942 – al Doilea Detașament (matricola 10.305), iar din iunie 1943 este membru al unei echipe speciale însărcinate cu atacuri armate asupra germanilor – alături de Celestino Alfonso, Léo Kneler, ș.a. Face parte din echipa care îl execută de generalul SS Julius Ritter (28 septembrie 1943), alături de Celestino Alfonso, Léo Kneler, Cristina Luca (Boico), Boris Holban, ș.a. A fost arestat la 16 noiembrie 1943, alături de Olga (Golda) Bancic.

MANOUCHIAN Missak

Născut la data de 1 septembrie 1906, la Adyaman (Imperiul Otoman, astăzi: Armenia). Fiu al unei familii de țărani armeni. La nouă ani, este martorul genocidului asupra armenilor – alături de fratele său, Karapet, reușește să scape, fiind internat într-un orfelinat din Jounieh (astăzi: Liban), aflat sub protectorat francez. În 1925 emigrează în Franța – lucrează la Marsilia, apoi la Paris. Din 1934 devine membru al Partidului Comunist Francez – grupul armean din cadrul MOI.

În 1943 devine membru al FTP-MOI – Primul Detașament (matricola 10.300). În iulie 1943 devine responsabilul tehnic al FTP-MOI, iar din august 1943 – responsabilul militar, înlocuindu-l din funcție pe Boris Holban. Din această calitate, coordonează atentatul din 28 septembrie 1943 asupra generalului SS Julius Ritter. A fost arestat la data de 16 noiembrie 1943.

21 februarie 1944

În urmă cu 73 de ani [21 februarie 1944] – alături de cei zece, ale căror fotografii fuseseră publicate pe afișul de propagandă, au fost executați în fortăreața Mont-Valérien (Paris) alți 12 membrii ai așa-zisului grupul ‘Missak MANOUCHIAN’ – luptători în Rezistența Franceză, în cadrul ‘aripii armate’ a Partidului Comunist Francez (FTP-MOI, Francs-tireurs et partisans – Main-d’œuvre immigrée).

Aceștia sunt: Georges CLOAREC, Rino Della NEGRA, Jonas GELDUGIG, Emeric GLAZS, Leon GOLDBERG, Stanislas KUBACKI, Cesare LUCCARINI, Armenak TAVITIAN, Roger ROUXEL, Antoine SALVADORI, Willy SCHAPIRO, Amedeo USSEGLIO.

Cel de-al 23-lea membru al grupului (și singura femeie dintre cei arestați) – Olga (Golda) BANCIC -, avea să fie executată câteva luni mai târziu (10 mai), la Stuttgart, prin decapitare (legislația penală în vigoare la acea vreme nu permitea împușcarea femeilor pe teritoriul francez).

olgab
Olga (Golda) BANCIC, împreună cu fiica sa, Dolores Sursă foto: militiaspirituala.ro