Les fusillés (1940-1944)

Avea să fie arestat de către agenții ai Gestapo-ului în după-amiaza zilei de 30 iunie 1942, în Gara din Dijon. Se pregătea să treacă clandestin în Elveția, alături de un grup de olandezi. Cunoștea bine drumul, pe care-l bătuse de atâtea ori, în împrejurări similare. Ceea ce nu știa Olivier Giran – eroul scurtei noastre relatări –, e că unul dintre membrii grupului pe care urma să-l treacă clandestin în Elveția era Freddy Carnet – agent infiltrat al poliției germane.

Olivier Giran nu împlinise 22 de ani în momentul arestării. Și activa deja de mai bine de un an în cadrul Rezistenței. Născut la 14 septembrie 1920, la Sèvres, era fiul lui Étienne Giran (1871-1944), filosof și istoric francez, fost pastor al Bisericii Walone din Amsterdam și secretar al unei Uniuni a liberilor cugetători. Étienne Giran nu avea să supraviețuiască celui de-al Doilea Război Mondial – membru al Rezistenței și al rețelei „AGIR”, a fost arestat la data de 5 iunie 1944 și deportat în lagărul de la Buchenwald (unde este înregistrat cu matricola nr. 78551, în data de 22 august 1944). A murit după doar trei săptămâni (14 septembrie 1944), în lagărul de la Mittelbau-Dora.

Olivier Giran avea să fie prins, asemeni tatălui său, în tăvălugul de foc și moarte al războiului. A reacționat instinctiv odată cu declanșarea ostilităților dintre Franța și Germania (2 septembrie 1939), înscriindu-se voluntar în armata franceză. A fost concentrat în data de 8 decembrie 1939 – și trimis pentru instrucție la Versailles și Vincennes, fiind mobilizat în Batalionul de Infanterie de la Larzac în data de 26 iunie 1940. Cum între timp se semnase deja armistițiul, Giran n-a mai apucat să fie trimis pe front, fiind demobilizat în data de 5 august 1940.

În toamna anului 1941 s-a alăturat rețelei „AGIR” – structură subordonată Secret Intelligence Service (serviciul de spionaj britanic) -, coordonată de Michel Hollard. Rețeaua întreprindea acțiuni de spionaj în legătură cu efectivele și pozițiile trupelor germane din Franța – informații care erau livrate ulterior britanicilor prin intermediul atașatului militar din cadrul Ambasadei Marii Britanii de la Berna (Elveția). Giran a întreprins acțiuni de strângere de informații/spionaj în diferite regiuni din Franța, așa cum avea să conducă/ajute și grupuri de olandezi (urmăriți de Gestapo), prin facilitarea trecerii clandestine în Elveția.

A fost arestat în vara anului 1942, tocmai când se pregătea să treacă un grup de olandezi în Elveția. Încă de la primele anchete și cercetări, Olivier Giran a încercat să nu implice în vreun fel rețeaua „AGIR”, susținând că trecerile sale în Elveția nu aveau alt scop decât contrabanda. A fost închis inițial la Dijon, transferat ulterior la Fresnes (14 octombrie 1942 – în apropierea Parisului, cea mai mare închisoare din Franța), iar apoi la închisoarea Pré-Pigeon din Angers (9 decembrie 1942).

Închisoarea Pré-Pigeon din Angers
Închisoarea Pré-Pigeon din Angers

În data de 24 martie 1943, Olivier Giran a fost judecat de un tribunal militar german, alături de Georges Beuret, André Lourioux, André Mérand, Robert Tschanz și Jean Vuillecot. Toți cei șase acuzați vor fi condamnați la moarte – prin sentința formulată în data de 30 martie 1943. Olivier Giran – pentru spionaj.

În dimineața zilei de 16 aprilie 1943, la ora 9:00, Olivier Giran a fost executat prin împușcare în apropierea Angers-ului, la Belle-Beille.

Postum, Olivier Giran a fost avansat la gradul de căpitan al Forțelor Franceze combatante. Tot postum, a primit titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare și a fost decorat cu „Croix de la Guerre” (1939-1945). În 1950, alături de tatăl său, avea să fie decorat postum și cu „Verzetkruis 1940-1945” (Crucea Rezistenței olandeze) – decorație care avea să fie acordată unui număr restrâns de foști combatanți (95). Începând cu data de 30 mai 1958, printr-o decizie a municipalității din Angers, piața din fața Închisorii Pré-Pigeon poartă numele lui Olivier Giran. Numele său este gravat și pe o placă memorială situată în Paris (207, rue de Bercy) care menționează numele a douăzeci de martiri ai rețelei „AGIR”, cât și pe scările primăriei din Sevres, alături de alte nume ale celor „Morți pentru Franța” (1939-1945).

Monumentul ridicat în 1952 în memoria celor executați la Belle-Beille între 1942-1944

În anii 1950, Belle-Beille a devenit un cartier din N-V Angers-ului. Astăzi, cartierul găzduiește și unul dintre campusurile Universității din Angers. Locația unde au fost executați, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, cel puțin 46 de prizonieri se găsește astăzi într-un parc, amenajat în jurul lacului Saint-Nicolas. Exact în acel loc, în septembrie 1952 avea să fie inaugurat un monument – o placă de ardezie, pe care este gravată silueta unui om cu mâinile legate la spate – care comemorează memoria celor executați prin împușcare între 1942-1944. În 2013, alături de monument a fost așezată o placă comemorativă cu numele celor 46 de executați. An de an, în cea de-a treia duminică a lunii octombrie, angevinii participă la o ceremonie de comemorare, organizată în fața monumentului din Belle-Beille.

Placa memorială cu numele celor 46 de executați, adăugată monumentului în 2013

Povestea lui Olivier Giran e doar una dintre cele peste 4000 pe care ni le propune spre lectură Les fusillés (1940-1944): Dictionnaire biographique des fusillés et exécutés par condamnation et comme otages ou guillotinés en France pendant l’Occupation, Paris: Les Éditions de l’Atelier,  volum colectiv apărut în mai 2015, sub coordonarea lui Claude Pennetier, Jean-Pierre Besse, Thomas Pouty și Delphine Leneveu.

les-fusilles

Lucrarea – care însumează aproape 2000 de pagini, e rezultatul unui proiect de cercetare derulat de-a lungul a opt ani, și efortul muncii a peste 118 autori. Pe lângă fișele biografice ale celor executați în urma unor condamnări penale (3287 persoane), sau a prizonierilor executați (863 persoane), lucrarea mai cuprinde și fișe biografice ale unor persoane ghilotinate (18 persoane), a celor care s-au sinucis înaintea execuției (8 persoane), a celor care au decedat în timpul anchetelor, din cauza torturilor la care au fost supuși (85 persoane), dar și listă parțială a femeilor executate (39 de persoane) – printre acestea din urmă și Olga Bancic.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s