Așa s-a călit oțelul (I)

August 1946, ședință a Comisiei de Control a CC al PCR. Căldură mare. Pe rol, cazul unui oarecare VK – om „subțire”, cu studii, profesor, membru de partid din ilegalitate (și încă al PC Francez).

communist party

Povestea începea prin 1930, când VK se alătură secțiunii maghiare a PCF. Doi ani mai târziu, PCdR-ul îl repatriază – s-au mai văzut cazuri, și încă destule -, și îl pune la „muncă”, la Satu-Mare, apoi la Cluj.
În 1934, la Cluj, studențimea nu are stare – protestează împotriva taxelor mari de școlarizare și intră în grevă. VK are o dilemă: să se ducă la examen (că avea de dat un examen la Facultate) sau la o conferință studențească a partidului. Se duce la examen, drept care e exclus din partid. Incidentul i-o fi prins bine, totuși, pentru că i-a dat posibilitatea de a-și termina studiile. Dar „demonul revoluției” nu-i dă pace, și din 1941 se apucă din nou de treburi clandestine.
Partidul îl ia din nou în brațe, punându-l la muncă de reabilitare, la Timișoara. Treaba merge ca pe roate vreo doi ani. Până când soția lui VK divorțează. Se pare că separarea nu a fost o chestiune mutuală, căci VK face scandal, deconspirându-l pe noul tovarăș de viață al fostei soții – de felul lui, „tovarăș” și în viața de zi cu zi. Bref: VK se alege cu un nou divorț – dintre el și PCdR.
După 23 august 1944, VK revine la prima lui dragoste (partidul – se înțelege) – și este încadrat în redacția ziarului local. Nici cel de-al treilea „mariaj” nu e cu happy-end, căci VK se ia la harță cu redactorul-șef. Scurt: al treilea „divorț” de partid – cu toate că timpul avea să demonstreze că acuzațiile lui VK la adresa redactorului-șef erau reale, cel din urmă fiind sancționat de partid.
Peste toate, omul „cade și la pat” – schizofrenie. Se „caută” de boală, cum e și firesc, și trece și peste acest episod. Cu o „dovadă medicală” în buzunar, care atestă faptul că s-a vindecat, VK bate din nou la porțile Partidului.
În august 1946, la ședința Comisiei de Control care analizează cazul său, erau numai Pârvulescu și Rangheț. Cel din urmă îl știa bine pe VK – de pe vremuri, de la Cluj. Băiat bun, „era sufletul Secției Agit. Prop.” – își amintește Rangheț. Și „dacă tov. e vindecat (…) poate să fie primit în partid”. Pârvulescu e chiar mai darnic – să-l primim, desigur – dar de ce nu i-am da și stagiu? Și uite așa, tov. VK – după trei mariaje și trei divorțuri cu partidul, bașca vindecat și de shizofrenie – intră în galeria „ilegaliștilor” cu un stagiu de partid din 1941 …
Așa s-a călit oțelul …

(to be continued)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s