Evoluția recentă a cazului Ursu (comunicat de presă)

Comunicat de presa

Evolutia recenta a cazului Ursu

Marti 21 octombrie la orele 16:30 m-am intilnit la Ministerul Justitiei cu dl. Ministru Robert Cazanciuc . In cursul convorbirii de aproape doua ore i-am prezentat dovezile care arata ca probatoriul original impotriva tortionarului Marin Pirvulescu din dosarul disjuns in 2003 nu a fost trimis de catre Sectia Parchetelor Militare (SPM) altor parchete, si deci ca acel dosar disjuns nu a fost solutionat. Domnia sa a studiat cu atentie acele dovezi si a concluzionat ca intr-adevar, dosarul disjuns nu a fost solutionat. Si-a aratat de asemenea surpriza fata de invocarea prescrierii in cazul unei plangeri anterioare ale noastre, desi faptul ca a fost o crima politica era “unanim cunoscut”. Domnul Ministru l-a contactat pe primul adjunct al Procurorului General, domnul Bogdan Licu, pentru a demara identificarea cat mai grabnica a dosarului disjuns si a probatoriului original la care se refera actul de disjungere, solicitind si solutionarea lui.

Ieri 22 octombrie la ora 10 m-am intilnit la Parchetul General cu domnul Bogdan Licu, prim adjunct al Procurorului General. Domnia sa l-a chemat pe domnul Ion Vasilache, seful SPM, caruia i-a solicitat sa porneasca actiunea de identificare a dosarului disjuns si a probatoriului original.

Am discutat cu generalul Vasilache si am lucrat pe dosarele aflate la SPM impreuna cu domnul general Cosneanu, care le cercetase in prealabil. Am ajuns cu totii la concluzia ca PROBELE ORIGINALE CARE AU FACUT PARTE, SAU AR FI TREBUIT SA FACA PARTE, DIN DOSARUL DISJUNS IN 12.03.2003 la SPM NU AU FOST TRIMISE DE LA SPM. Am examinat copii xerox aflate in alte dosare, din care a rezultat ca PROBATORIUL ORIGINAL care il incrimineaza pe  Marin Pirvulescu si Securitatea, aparat represiv din care facea parte (probatoriu ce include depozitii ale martorilor date la SPM si in procesele Clita si Stanica, documentele Securitatii, corespondenta externa din 1985, documentele medicale de la Spitalul Penitenciar Jilava, etc) nu au fost incluse in dosarul disjuns si se afla inca, cel putin in parte, in dosarele acelor cauze (Clita si Stanica).

Generalul Vasilache mi-a spus ca va solicita acele dosare si va reconstitui astfel probatoriul in cauza, ce ar fi trebuit sa se afle in dosarul disjuns in 2003, pentru justa solutionare a cauzei privind faptele numitului Marin Pirvulescu. A rezultat din discutia purtata cu domnii Vasilache si Cosneanu ca domniile lor nu cunosteau continutul multora din probele in discutie, printre care documentele Securitatii, probele medicale, precum si unele din declaratiile martorilor. Cateva dintre declaratiile martorilor le-am identificat in dosarul 8/P/2001, ce se afla in arhiva SPM. Ele vor fi de asemenea incluse in noul dosar penal ce se va forma pentru refacerea si rezolvarea dosarului disjuns in 2003.

Din pacate nu am obtinut puncte de vedere ferme de la domnul Vasilache cu privire la durata obtinerii acestor dosare care, tinind cont de situatia in care ma aflu, de prerogativele functiei domniei sale si de faptul ca aceste dosare se afla evident in arhiva unui tribunal din apropiere, ar trebui sa dureze chiar si numai o zi. A ramas neclar si modul cum vor fi realizate procedurile pentru solutionarea dosarului, desi din examinarea copiilor xerox a probelor care lipsesc, care sunt in posesia mea, a rezultat clar ca sunt suficiente dovezi care sa probeze vinovatia numitului Pirvulescu.

Am discutat cu domnul Vasilache si aspectul incadrarii de drept a faptelor tortionarului Pirvulescu, domnia sa impartasindu-mi opinia ca “s-ar putea aplica imprescriptibilitatea” asupra acelor fapte ce “s-ar putea incadra” la infractiuni contra umanitatii, dar ca aceasta aplicare “se interpreteaza”. Aceasta reticenta ni s-a parut  cel putin surprinzatoare, tinand cont de faptul ca imprescriptibilitatea raspunderii penale pentru infractiuni contra umanitatii, asa cum au fost torturile si crimele pe motive de ordin politic, este unanim recunoscuta la nivel international (inca de la procesul Nurmberg) si a fost aplicata deja si in Romania inca sub vechiul cod penal (decizia 2579/2009 a ICCJ, cazul Visinescu). Ea trebuie aplicata cu atat mai stringent in lumina noului cod penal, care a clarificat definitiv crieriile acestei incadrari prin art. 439 unde se vorbeste explicit de criteriul politic al represiunii in cauza. De altfel, a fost aplicata recent in cazul altui tortionar ai dictaturii comuniste (Ficior) ce se afla acum, alaturi de Visinescu, in curs de judecare.

Drept urmare sunt obligat sa continui actiunea de protest prin greva foamei.

Andrei Ursu

Declaraţie de greva foamei (Andrei URSU)

Lupta lui Andrei Ursu pentru aducerea în justiţie a ucigaşilor tatălui său – Gheroghe URSU, continuă. Astăzi, Andrei Ursu recurge la un gest extrem, urmând să intre în greva foamei. Redau mai jos declaraţia domniei sale.

***

Domnul Andrei Ursu va incepe greva foamei marti 21 octombrie la ora 9.00, la sediul GDS, pentru identificarea si refacerea in vederea trimiterii cat mai grabnic in instanta a dosarului disjuns in 2003 de procurorul Dan Voinea privind participarea ofiterilor de securitate, si in special a principalului vinovat, tortionarul PIRVULESCU Marin, la uciderea in tortura a lui Gheorghe Ursu in 1985.

Declaratie de greva foamei
Pentru identificarea si refacerea in vederea trimiterii cat mai grabnic in instanta a dosarului disjuns in 2003 de procurorul Dan Voinea privind participarea ofiterilor de securitate, si in special a principalului vinovat, tortionarul PIRVULESCU Marin, la uciderea in tortura a lui Gheorghe Ursu in 1985

Pe 17 noiembrie 1985, tatal meu a fost asasinat la ordinul si cu participarea directa a Securitatii, pentru “intensa activitate dusmanoasa” indreptata impotriva dictaturii ceausiste, printre care scrisori la Europa Libera, afise anti-totalitare expuse la serviciu, relatiile cu disidenti din tara si strainatate cu care cauta cai de rezistenta, jurnalul sau ce pe parcursul a zeci de ani devenise o fresca a falimentului moral si material al regimului Ceausescu. Si mai ales pentru nu a acceptat sa-si denunte prietenii cu “conceptii dusmanoase”.  Pe 15 noiembrie 1985, probele arata ca Gheorghe Ursu fusese torturat in mod fatal de anchetatorul sau direct, maiorul de securitate PIRVULESCU Marin.

De mai bine de 24 de ani astept rezolvarea acestui caz, simbolic pentru bestialitatea regimului ceausist, de catre institutiile post-decembriste. Intrucit am epuizat toate celelalte optiuni prin care am cerut autoritatilor sa nu-i mai protejeze pe ofiterii de securitate – plangeri la Procurorul General, CSM si Ministrul Justitiei, scrisori deschise catre primul ministru si presedintie,declar greva foamei, incepind de marti 21 octombrie 2014, ora 9:00.

Prin aceasta actiune cer identificarea si inregistrarea, iar in caz ca nu va fi gasit, refacerea dosarului disjuns in 2003 de procurorul Dan Voinea in vederea trimiterii in instanta, conform legii si probelor existente, a principalului vinovat de moartea lui Gheorghe Ursu, tortionarul PIRVULESCU Marin. Solicit ca investigatia pentru identificarea acelui dosar sa fie facuta in regim de urgenta, de un procuror integru, din afara SPM.

Dosarul procurorului Dan Voinea contine, conform rezolutiei de disjungere, un bogat probatoriu care dovedeste ca “Ursu Gheorghe Emil, in timpul detentiei, a fost supus unui regim dur, de exterminare, actiunile convergente ale lucratorilor de militie si securitate ducind la eliminarea fizica a lui Ursu Gheorghe Emil prin uciderea sa”. Aceste probe exista si pe situl Fundatiei Gheorghe Ursu. Si totusi, de mai bine de 11 ani acest dosar se afla in nelucrare la Sectia Parchetelor Militare (SPM). Seful SPM, domnul procuror VASILACHE Ion pretinde ca ar fi fost conexat cu o alta plangere a mea din 2007, si deci ca ar fi fost solutionat in 2013 la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti (TMTB). In realitate dosarul disjuns nu se afla la TMTB, si nici o alta institutie judiciara nu a primit acel dosar de la SPM, desi a fost solicitat cu insistenta. Rezolutiile in dosarul plangerii mele din 2007 specifica in mod expres ca se refera doar la acea plangere, nu si la dosarul disjuns in 2003.

***

Multumesc Grupului pentru Dialog Social pentru permisiunea de a desfasura aceasta actiune in incinta sediului sau din Calea Victoriei nr. 120. Intentionez sa ma deplasez in fiecare din zilele lucratoare, in fata Ministerului Justitiei intre orele 10:00-10:30 si in fata Parchetului General intre orele 10:30-11:00, atit timp cit voi putea face aceasta deplasare.  Totodata invit pe cei interesati sa participe marti 21 octombrie 2014 ora 13:00 la sediul GDS la conferinta de presa ocazionata de aceasta actiune, unde se vor expune mai multe detalii despre dosarul tortionarului PIRVULESCU.

Andrei Ursu,

20 octombrie 2014

Gheorghe Ursu (1926-1985)

gh.ursuGheorghe Ursu s-a născut la 1 iulie 1926 la Soroca. A urmat şcoala primară şi liceul în oraşul basarabean până în 1941, când familia se mută la Galaţi, oraşul de baştină al tatălui său. În timpul războiului, între 1942 şi 1945, a urmat clasele liceului Vasile Alecsandri din Galaţi, iar din 1944 a făcut parte din Uniunea Tineretului Comunist. Tot în acest an a începe însemnările într-un jurnal ţinut pe tot parcursul vieţii la care nu va avea nimeni acces (în afară de organele Securităţii). Între 1945 şi 1950 a fost student la Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii, iar în 1950 a fost exclus din Partidul Comunist. Din 1950 până în 1985, când moare în beciurile Securităţii, a lucrat la Institutul de proiectări în construcţii. A realizat şi publicat împreună cu regizorul Mirel Ilieşiu un album dedicat arhitecturii româneşti şi a proiectat un număr semnificativ de clădiri, de la spitale şi hoteluri la clădiri de locuit. În 1984 este denunţat la Securitate că ţine un jurnal şi, în urma denunţului, i s-au ridicat 61 de caiete cu însemnări zilnice din perioada 1949-1984, precum şi alte manuscrise. După o anchetă în stare de libertate, a fost arestat pe 21 septembrie 1985, sub pretextul de tăinuire de valută, iar pe 17 noiembrie 1985 moare ca urmare a torturilor din timpul anchetei, înainte ca dosarul său să ajungă în faţa instanţei.

Activitatea de disidenţă începe, conform dosarului său de urmărire, cu anii 60, când acesta intră în atenţia organelor de Securitate sub numele de cod „Călătorul”. Folosirea informatorilor, urmărirea fizică şi a corespondenţei, interceptarea telefoanelor au fost doar câteva din metodele uzuale folosite la intimidarea şi ţinerea sub supraveghere a lui Gheorghe Ursu. Prietenia sa cu Virgil Ierunca sau Monica Lovinescu de la Radio Europa Liberă nu a făcut decât să accentueze măsurile luate de Securitate. În anii ’70 şi la începutul anilor 80, Gheorghe Ursu a adresat mai multe scrisori postului de radio Europa Liberă, scrisori care s-au citit pe post; într-una din ele, Gheorghe Ursu îl acuza pe Ceauşescu de crimă, pentru modul iresponsabil în care a sistat lucrările de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977. Pe lângă acuzaţiile pentru afişele cu mesaje anti-sistem pe care le ţinea la locul de muncă, inginerului Gheorghe Ursu i s-au întocmit capete de acuzare plecând de la jurnalul său în care erau prezentate realităţile comuniste şi nu interpretările pe care le dădea puterea totalitară.