Sf. Constantin 14

În data de 13 octombrie 1943, Gheorghe Constantin, comisar al Prefecturii Capitalei, din cadrul Direcţiunii Poliţiei de Siguranţă, întocmea un proces-verbal de percheziţie al imobilului din strada Sf. Constantin 14 – despre care se consemna că ar fi o „casă conspirativă” a mişcării comuniste.

Imobilul din strada Sf. Constantin 14 (1943). Sursă foto: ANIC
Imobilul din strada Sf. Constantin 14 (1943). Sursă foto: ANIC

În interiorul locuinţei, formată din două camere, un antreu şi o cameră de baie, cei de la Siguranţă ar fi găsit următoarele “corpuri delicte”: pachete de foiţe de ţigară; o cutie de brânză „Lica”; o cutie de metal ce conţinea mai multe creioane Castell; două carneţele – pe una dintre file găsindu-se un singur înscris: „alune, marm, Marga”; trei prezervative uzate, marca „Vulcan Anex”; şi două aparate de radio – unul marca „Siemens”, cel de-al doilea „Sierra”, ambele prevăzute cu căşti. Raportul mai consemna faptul că mobila locuinţei era nouă.

Imagine din interiorul locuinţei din Strada Sf. Constantin 14 (1943). Sursă foto: ANIC
Imagine din interiorul locuinţei din Strada Sf. Constantin 14 (1943). Sursă foto: ANIC

Deşi pare bizară, enumerarea prezentată mai sus îşi avea sensul ei. Povestea, de fapt, începuse cu o zi în urmă, când Sulamita Moscovici era arestată de doi agenţi ai Siguranţei pe strada Dona din Capitală. Supusă mai multor interogatorii, aceasta a refuzat iniţial să vorbească. Agenţii au trebuit să se descurce cu ceea ce găsiseră în poşeta ei: o cutie de brânză „Lica”, un set de chei şi un bileţel cu următorul înscris: „Lidia / de urgenţă o pompă de flit / prezervative vechi ? / cele 2 cărţi / becuri pet. pivniţă / lemne dacă s-a interesat / dacă se mai poate înscrie / Victor / cotizaţiile pe Sept.”. Obiectul curios găsit în poşeta Sulamitei – o cutie de brânză topită – i-a intrigat cel mai mult pe anchetatori. Curiozitatea avea să le fie pe deplin satisfăcută de descoperirea în interior a unui înscris format din patru foiţe de ţigară, camuflate în patru din cele şase triunghiuri de brânză din interior. Foiţele compuneau un raport al celulei comuniste din lagărul de la Tg. Jiu, adresat Comitetului Central al PCdR. Iar cheile, aşa cum aveau să afle a doua zi, erau de la un imobil din strada Sf. Constantin 14.

Imobilul din Sf. Constantin 14 era, într-adevăr, o locuinţă conspirativă folosită de activiştii din cadrul organizaţiei de Bucureşti a Apărării Patriotice (MOPR, Ajutorul Roşu). Aşa cum şi enumerarea bizară pe care o realizează agenţii Siguranţei căpăta oarece sens – foiţele de ţigară şi creioanele erau corpurile delicte, folosite pentru redactarea corespondenţei conspirative; cutia de brânză părea să fie modalitatea prin care aceste mesaje erau transportate şi livrate; în timp ce prezervativele meritau menţionate atâta timp cât apăreau pe înscrisul găsit în poşeta Sulamitei. Nici cele două aparate de radio nu puteau fi ignorate. Cei de la Siguranţă consemnau că acestea erau folosite pentru audierea posturilor “inamice”.

Interiorul locuinţei din strada Sf. Constantin 14. "Reconstituire" (1943). Sursă foto: ANIC
Interiorul locuinţei din strada Sf. Constantin 14. “Reconstituire” (1943). Sursă foto: ANIC

Momentul percheziţiei imobilului din Strada Sf. Constantin 14 a reprezentat preambulul a ceea ce avea să devină „procesul Apărării” – cauză judecată în luna ianuarie 1944, când în faţa magistraţilor Secţiei I-a a Curţii Marţială a Comandamentului Militar al Capitalei aveau să fie aduşi un număr de 52 de inculpaţi – acuzaţi de “uneltire împotriva ordinii existente în Stat“. Verdictul a fost unul dur – cinci condamnări la moarte, dintre care trei în lipsă, douăzeci şi trei de condamnări la „muncă silnică pe viaţă”, şi şaptesprezece condamnări la „6 ani de temniţă grea”.

Astăzi, strada Sf. Constantin pare stingheră între arterele mai mari care o înconjoară, şi uneori chiar strivită de numărul mare de maşini parcate pe ambele trotuare. Am căutat-o în urmă cu câteva zile, după ce o “descoperisem” recent pe o hartă a Bucureştiului din anii ’30. În urmă cu câţiva ani, când lecturam dosarele procesului din ianuarie 1944 la sediul central al Arhivelor Naţionale, nu ştiam că strada respectivă e la o aruncătură de băţ, undeva în apropiere, peste Grădina Cişmigiu. Imobilul de la numărul 14 e încă încă acolo, iar semnele celor şapte decenii care au trecut de atunci nu sunt foarte vizibile.

Imobilul din strada Sf. Constantin 14  astăzi
Imobilul din strada Sf. Constantin 14 astăzi

 

Imobilul din strada Sf. Constantin 14 astăzi
Imobilul din strada Sf. Constantin 14 astăzi

PS: Fotografiile din 1943 mi-au parvenit prin bunăvoinţa colegului meu, Mihai Burcea, căruia doresc să îi mulţumesc pe această cale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s