22 noiembrie 1946, Piaţa Naţiunilor, Bucureşti

În data de 21 noiembrie 1946, Scânteia titra pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă: „Pentru prima dată în istoria sa, poporul a votat liber!”. Ba mai mult decât atât,  nefiind încă cunoscute nici măcar rezultatele parţiale ale scrutinului desfăşurat două zile mai devreme, oficiosul Partidului Comunist ţinea să precizeze că: „Delegaţii şi candidaţii opoziţiei recunosc legalitatea deplină a operaţiunilor de votare[1].În după-amiaza aceleiaşi zile, rezultatele parţiale cădeau ca un trăsnet asupra întregii societăţi româneşti.

Relatarea Annei Bentoiu despre tumultul şi emoţiile acelor zile este sugestivă:

În agenda mea cele două zile – 19 și 20 noiembrie – poartă un singur cuvânt extins pe două pagini: „A – le – geri!” […] Nu țin minte ce am făcut în prima zi, dar în cea de-a doua am stat tot timpul acasă, primind la telefon comunicările lui N. și a lui Radu (implicat și el, nu prea știu cum, în consemnarea rezultatelor). Le însemnam pe un caiet (dispărut și el, vai! ca atâtea altele) pe măsură ce secțiile de votare din Capitală își încheiau numărătoarea. Memoria mea îmi restituie destul de bine cifrele însemnate pe hârtia albă. Erau monotone, cu unele variații în funcție de cartiere: procentele țărăniștilor, în București, oscilau între 55 și 60%; cele ale liberalilor brătieniști, între 11 și 16%; la un loc, majoritatea anticomunistă era arhisuficientă. Procentele de 25% realizate de autorități păreau a fi rezultatul fraudelor, căci ele n-ar fi trecut, corect, de 10% (și încă!). În după-amiaza aceea am trăit o senzație de liniște fericită, ca după o bătălie în sfârșit câștigată sau mai curând cu sentimentul unei ordini restaurate în drepturile ei firești. Foarte curând însă, probabil a doua zi, se instaurează luciditatea. Guvernul anunță câștigarea alegerilor de către Blocul Partidelor Democratice[2].

Faptele s-au petrecut întocmai. A doua zi, Scânteia anunţa victoria neverosimilă a coaliţiei BPD: “Rezultatele parţiale calculate până în prezent constituie o victorie hotărâtoare a democraţiei asupra reacţiunii. Blocul Partidelor Democratice e singura forţă politică a ţării care poate vorbi în numele poporului Român”. Şi pentru ca uimirea să se transforme în cutremur, acelaşi cotidian publica cifrele oficiale ale scrutinului din Capitală, unde BPD-ul obţinuse 424.826 de opţiuni, acestea însemnând un procent de 82,4% din totalul voturilor exprimate. Partidele istorice nu înregistraseră decât scoruri modeste – 8,7% P.N.Ţ. şi doar 2,5% P.N.L.[3].

În aceeaşi zi, în Piaţa Naţiunilor din Capitală, liderii comunişti savurau “succesul”. Imaginea de mai jos e un instantaneu din acea după-amiază. În centrul imaginii se regăsesc doi dintre liderii importanţi ai PCR – Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ana Pauker afişează o mină satisfăcută, fiind surprinsă în timp ce savura o ţigară. Alături de ea, Dej pare infinit mai degajat. Zâmbeşte larg, cu detaşarea unui om care depăşise un obstacol important. Mai interesantă e postura lui Miron Constantinescu, personajul din spatele lui, care pare să îi facă “placaj” secretarului general al PCR. Interesant e şi felul în care acesta pare să încerce să se interpună între Dej şi Ghiţă Apostol, fidelul său tovarăş.

Piaţa Naţiunilor, Bucureşti - 22 noiembrie 1946
Piaţa Naţiunilor, Bucureşti – 22 noiembrie 1946
Sursa: Fototeca online a comunismului românesc

[1] Scânteia, 21 noiembrie 1946.

[2] Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii, 1944-1947, Editura Humanitas, București, 2011, pp. 194-195.

[3] Scânteia, 22 noiembrie 1946.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s