Coupe du Monde 1938

Mai 1938

Echipa națională de fotbal a României se pregătea intens pentru cea de-a treia aventură mondială – în căutarea „Zeiței înaripate”: Cupa Jules Rimet. După faimoasa croazieră cu „Conte Verde” (Uruguay, 1930) și după turneul patronat de „Il Duce” (Italia, 1934), era rândul Franței să organizeze Cupa Mondială.

Echipa României a plecat spre Toulouse, acolo unde urmau să întâlnească reprezentativa Cubei (5 iunie). Zeița Fortuna le surâsese românilor, care urmau să se dueleze cu un adversar facil. Tricolorii se obișnuiseră cu norocul. În calificări, sorții îi trimisese la un baraj cu Egiptul. „Faraonii” s-au retras însă, netezind calea românilor către turneul final.

„Rușinea” de la Toulouse

În Hexagon atmosfera era bună. Cu câteva zile înaintea meciului, un oficial al echipei României fusese în misiune de spionaj la un antrenament al cubanezilor. S-a întors convins că americanii nu ne pot pune probleme. „Băieții aceia abia pot sta în ghete”, le-ar fi spus acesta jucătorilor români, amănunt care ar fi sporit încrederea în sine din sânul echipei tricolore.

romania-cuba
Căpitanul echipei naționale a României, Ştefan Dobay, la începutul meciului împotriva Cubei (5 iunie 1938, Toulouse)

Pe “Stade Municipale Chapou” din Toulouse, lucrurile nu s-au potrivit însă. Meciul s-a încheiat nedecis: 3-3 după prelungiri. Pe vremea aceea nu existau lovituri de departajare. În ultimă instanță, s-ar fi recurs la o tragere la sorți, cu bilețele amestecate în jobenul arbitrului. Până acolo însă, meciul se putea reprograma. Ceea ce s-a și întâmplat, patru zile mai târziu.

Pe 9 iunie 1938, echipa României a suferit una dintre cele mai rușinoase înfrângeri din istorie, pierzând la „rejucare” calificarea în dauna modestei reprezentative a Cubei (1-2).

Gustul amar al înfrângerii s-a accentuat câteva zile mai târziu, când Cuba a pierdut clar următorul meci: 0-8 cu Suedia, la Antibes (12 iunie 1938).

Peste o săptămână, la Paris, Italia era încoronată campioană mondială, pentru a doua oară consecutiv,  după o victorie în finală împotriva reprezentativei Ungariei (4-2).

Pentru naționala României aveau să urmeze 32 de ani de așteptare până la o nouă aventură mondială, până când Dumitrache, Dobrin, Dinu, Lucescu sau Neagu aveau să plece într-o nouă expediție transatlantică spre Guadalajara – acel „nume care cântă”, pentru Mexico 1970.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s